Veverite si sirop de artar

Multi dintre cei care se gandesc la emigrare se lovesc constant de un cliseu stupid। Parinti, prieteni, cunostinte folosesc cu precadere in dialogul surzilor sintagma "cainii cu covrigi in coada". Atat de strident suna la un moment dat incat scartaitul unghiilor pe tabla neagra pare ciripit de pasari primavara. Raspunsul la intrebarea cu pricina ar fi foarte simplu, in Canada nu sunt cainii vagabonzi pe strada, si , deci, mergand pe firul desfacut al logicii lipsesc si covrigii. In schimb apar in peisaj veveritele, iar pe cozile lor stufoase cel mult se vor gasi poate niste donuts (sau corect doughnut) stropiti cu sirop de artar. Dar de atatea ori m-am impedicat de cainii proverbiali standu-mi covrigii -n gat incat am cautat sa vad unde se termina adevarul si incepe fictiunea.
Intr-o primavara am ajuns si eu in tara artarului. Am descoperit cu durere in sufletul de ratacit pe pamanturi straine ca toti cei lasati in urma aveau mare mare dreptate. Nu am gasit nici un caine singur daramite ceva de rontait in coada. Dar am dat peste o veverita. De fapt, era singura care se oprise sa priveasca in ochii mei goi si umezi, celelalte o zbughisera in artarii de pe marginea drumului. M-am uitat la coada ei si , spre disperarea mea, nici urma de covrig. Toate sperantele, visele , planurile de viitor se naruisera intr-o secunda, precum un castel din cartile de poker. Atunci imi reveneau in minte, din ce in ce mai cumplit si pervers, cuvintele parintilor, prietenilor, cunostintelor. Era sfarsitul.
Dar veverita, privindu-ma , parea a spune (sau chiar a vorbit, in acel moment realul devenise ireal), cu intelepciunea batranilor filizofi cititi pe bancile scolii: "covrigii cautati de tine exista cu adevarat, dar trebuie ca mintea si inima ta sa se deschida precum nufarul la ivirea zorilor, sa faci efortul de a intinde mana si a bate la usa iar cand va fi momentul, ofera ce ti s-a oferit. Ce este bun are un pret". Spunand acestea sari pe o ramura si de acolo nu se opri pana in varf.
Atunci am inteles, mi-am tranformat dorinta in vointa si am plecat la drum sa caut covrigii. Ei sunt pe aici , pe unii i-am avut, unii mai trebuie descoperiti, iar cei mai multi vor fi pierduti. Si realizez acum ca cine alearga dupa caini risca sa se impiedice de veverite.